|
3g
De la Portal semantic Pagini Favorite
| Top Contributori Articol |
|
|
|
|
| Afiseaza tot |
| Comunitate |
 
|
|
|
|
După cum îi sugerează şi numele, această fază urmează primei generaţii (1G), respectiv celei de-a doua (2G), în comunicaţiile wireless. Etapa 1G a început la finele anilor ’70 şi a durat cam un deceniu. Sistemele respective includeau primele telefoane într-adevăr mobile, cunoscute ca „radiotelefonie mobilă celulară”. Reţelele foloseau traficul de voce analog şi erau ceva mai sofisticate decât cele de tip repeater, folosite de operatorii de radio amatori. Faza 2G a început în anii ’90, iar comunicaţiile actuale mai folosesc în bună parte această tehnologie. Telefoanele 2G prezintă codare digitală a vocii, de exemplu CDMA, TDMA şi GSM. Faţă de momentul concepţiei sale, tehnologia 2G s-a perfecţionat continuu, mărindu-se lăţimea de bandă şi pachetele de trafic, la care s-a adăugat serviciile multimedia. Etapa actuală a comunicaţiilor mobile wireless se mai numeşte şi 2,5G.
'3G (3rd generation) este a treia generaţie de tehnologie telefonică mobilă, după 2G.
Serviciile 3G au capacitatea de a transfera simultan două tipuri de informaţii: voce (o convorbire telefonică) şi non-voce, ca de exemplu transfer de date: de poştă electronică, mesaje instant, browsing web). 3G nu foloseşte aceleaşi frecvenţe radio ca 2G, necesitând în majoritate reţele noi şi autorizaţii noi. Doar în Statele Unite ale Americii, operatorii încep să utilizeze 3G pe frecvenţele 2G, introducând treptat noua tehnologie.
3GPP (3rd Generation Partnership Project) este o colaborare între asociaţii şi grupuri de telecomunicaţie in scopul definirii unui standard comun şi care să respecte recomandarile ITU ( International Telecommunication Union). 3GPP se bazează pe specificaţiile GSM şi se referă la arhitecturile transmisiilor radio, reţelei centrale (core network) şi de service pentru standardul UMTS.
3GPP2 (3rd Generation Partnership Project 2) este o colaborare între asociaţii şi grupuri de telecomunicaţie în scopul definirii unui standard comun şi care să respecte recomandările ITU ( International Telecommunication Union. 3GPP2 se referă la standardele 3G bazate pe tehnologia 2G CDMA (CDMA one, IS-95) şi defineşte standardul CDMA2000.
3.9G este o tehnologie în telefonia mobilă bazată pe standardul 3G dar cu capabilităţi apropiate de 4G.[1] Este preconizat a intra pe piaţă în 2010. Va permite transferul de date la viteze aproape identice cu cablurile de fibre optice, adică ca. 100 megabits/sec. Aceast lucru este posibil datorită folosirii noului sistem de telecomunicaţii LTE (Long Term Evolution), care expandează gama frecvenţelor de aproape 10 ori în comparaţie cu cele folosite actualmente (2009) în telefonia mobilă, ceea ce va elimina congestia în transmiterea de date. Totodată, un telefon mobil va avea până la 4 antene, în comparaţie cu una cum este cazul pentru telefoanele 3G.
Sistemul schimbă de asemenea felul în care transmisia datelor este alocată. În tehnologia 3G, transmisia datelor de către utilizatori diferiţi este alocată unei frecvenţe specifice sau unui timp anume, dar sistemul LTE combină aceste două metode.
Cel mai mare beneficiar al serviciului 3.9G va fi aşa-numitul sistem „cloud-computing”, unde date şi software sunt stocate pe servere conectate la Internet, utilizatorii descărcând ceea de ce au nevoie doar când au nevoie.
Firma japoneză NTT DoCoMo va introduce sistemul 3.9G în 2010, iar KDDI în decembrie 2012. mai multe detalii[1]
